Sărbătoarea – conformare sau provocare?
Andrei Varasciuc
O dată cu începutul acestei săptămâni vom simți tot mai intens freamătul pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă, produs în mod deosebit de cei ce fac din aceasta un scop în sine. Chiar și Biblia ne conștientizează că în prezent trebuie să trăim printre „fiii acestui veac”, așa încât este imposibil să nu simțim presiunea acțiunilor acestora asupra noastră. Bineînțeles că nu au o direcție corectă, deși unele acțiuni poartă amprenta moralității. Dar nu sunt conduși de Hristos, Cel pentru care sărbătorile iudaice reprezentau reale provocări pentru a transmite mesajul mântuirii (vezi contextul de la Ioan 7:37-39, Luca 22).
Pentru noi această perioadă a sărbătorilor ce reprezintă? Un moment prielnic pentru odihnă, un prilej de a ne simți mai bine? Dacă e doar atât… această perioadă va fi o risipă de timp, totul rezumându-se la o expresie folosită deseori de înțeleptul Solomon: „Totul este deșertăciune.” Totuși aceste sărbători pot constitui din perspectiva Cerului o provocare pentru a manifesta într-un mod concret dragostea noastră față de Dumnezeu și de semeni. Cum? Consolidând relația noastră cu Tatăl prin rugăciune mai intensă, prin actualizarea imaginii personale asupra evenimentului nașterii Domnului și totodată prin consolidarea relației cu credincioșii care au viață din Hristos în aceeași comunitate! Și de ce nu? Să transmitem mesajul complet al salvării prin Isus Hristos lumii, astfel fiind deschiși spre a forma noi relații de frățietate cu cei care în prezent nu-l cunosc personal pe Hristos. Ce oportunitate extraordinară e atmosfera acestor sărbători pentru a acționa!
Înțelegi provocarea sau accepți conformarea?
Semnificatia adevarata a Craciunului !!!
Sunt multi ce nu-nteleg iubirea cu chip de Prunc nascut in iesle,
Nu inteleg corul de ingeri si slujesc altor interese…
Ades sarbatoresc Craciunul, insa nu-i inteleg prezenta
Si urmarind numai placerea pierd din vedere chiar esenta.
De ce s-o fi nascut Hristos? Numai ca eu sa stau la masa
Ciocnind, urand pentru prieteni, servind bucata copioasa?
A coborat in Betleem ca eu sa-mi pun de-o parte bani
Si omorand vitelul, oaia, sa strig: La anul, la multi ani?
Isus a aparut in lume numai ca eu sa-I cant colinde
Si sa ma bucur, cu copiii, cand bradul verde se aprinde?
Sa las o lacrima sa cada, emotie de saducheu,
Cand ne-ntalnim cu toti acasa, cand imi deschid cadoul meu?
Iertati-ma! Nu pot sa cred in noi „meniuri si retete…”
Isus nu a venit din cer, ca oamenii sa se imbete,
Sa cheltuiasca bani pe daruri, pe alimente, pe braduti
Si dupa sarbatori sa fie tot amarati si abatuti.
Isus nu a dorit sa fie motiv de repetenta-n scoala,
De neplacere in familii, sau un amar de punga goala…
Nu lacrima de despartire, nu cearta, nici dezamagire!
Isus in Betleemul noptii a vrut sa-nsemne doar IUBIRE!
A vrut sa-nsemne sansa vietii, poarta de har mantuitoare,
O scara rezemata-n ceruri pe care poti urca spre soare…
Motiv rarisim de cantare a psalmilor de laudat,
Motiv de strigat catre oameni, ca doar Mesia e-mparat!
Isus dorea sa spuna lumii prin scancet de copil in paie
Ca a lasat slava din ceruri si a-mbracat umile straie,
Ca tu sa te opresti o clipa, sa canti speranta viitoare:
Iti multumesc, iubite Doamne, ca ma iubesti asa de tare!
Like or Dislike:
0 
0