Recâștigă-ți numele de „OM”!
Interviu cu Florin Ianovici
În urma vizitei dumneavoastră puteți să spuneți care este pulsul tinerilor din Suceava?
Da, eu cred că tinerii din Suceava sunt iubitori de Dumnezeu. Pe de altă parte însă, am observat o anumită inerție, care se datorează modului în care ei au fost obișnuiți să se închine. Dumnezeu este bucurie. David spunea la un moment dat: „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii!” Dincolo de toate, bucuria îi lipsea. În seara aceasta, Dumnezeu a reușit să unească tinerii într-un moment de închinare și de bucurie extraordinar. Pulsul este bun: sunt serioși, sunt dedicați lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să-i ajute să-și poată manifesta bucuria, să-și exteriorizeze bucuria. Este un lucru foarte important să înveți, să-ți exteriorizezi bucuria. Floarea Soarelui este singura floare care se orientează după Soare. La fel și noi, ca oameni ai lui Dumnezeu, trebuie să ne orientăm întotdeauna după soare și să fim deschiși, calzi, … de ce nu?… cu o inimă deschisă. Dragostea este întotdeauna vulnerabilă, se expune. Spune Cuvântul lui Dumnezeu, că, dragostea „acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” Eu cred, că asta lipsește multora dintre noi, faptul de a afișa dragostea de Dumnezeu, faptul de a îndrăzni să fim Biserică. Suntem de multe ori altceva, numai Biserică nu. Biserica nu e numai de la 9 la 12, Biserica este fiecare zi a vieții tale, oriunde te-ai afla tu: la rând, în trolebuz. Trebuie să îndrăznești să fii Biserică. Eu știu că-L iubesc pe Dumnezeu, că sunt tineri serioși, dar le doresc următoarele: deschideți-vă, expuneți-vă, fiți vulnerabili, afișați foamea și dragostea de Dumnezeu.
Ați descoperit ceva specific la tinerii credincioși bucovineni spre diferență de cei din București?
Diferențe culturale există întotdeauna, însă, atunci, când Dumnezeu este prezent în viața cuiva, diferențele acestea se minimalizează. Ceea ce observ, spre exemplu în Bucovina, este o dorință extraordinară de cântare și o anumită ținută în modul în care ei se comportă, o decență a purtării, care cred eu datorită culturii bucureștene și a unui oraș cu trei milioane de locuitori, la noi aceasta a dispărut. Există tendința în marile orașe, ca Dumnezeu să fie puțin desacralizat, adică Dumnezeu este Prietenul meu. Ori lucrurile nu stau tocmai așa. Prietenia cu Dumnezeu presupune un sacrificiu ca a lui Avraam. Sub acest aspect, îmi place faptul că, se păstrează o anumită decență în comportamentul cu Dumnezeu, adică El este Dumnezeu și noi suntem ceea ce suntem.
Având în vedere că ați avut un mesaj binecuvântat, de la Dumnezeu și nu putem să publicăm întru-totul mesajul vă rog ca să expuneți care este esența mesajului transmis.
Mesajul este foarte simplu. Dumnezeu dorește să recuperăm cuvântul cel mai de preț din Biblie, „omul”. El ne-a creat oameni și noi am ajuns să ne categorisim unii pe alții, ne-am împărțit în caste religioase, sau în puncte de vedere doctrinare. Dumnezeu ar vrea ,să revenim la ceea ce este omul, după chipul și asemănarea lui Hristos, a lui Dumnezeu. În seara aceasta, am înțeles prin mesaj, că Dumnezeu cere trei lucruri simple, dincolo de care poți fi numit omul lui Dumnezeu: verticalitate, moralitate, să te desprinzi de păcat, să înveți să spui nu păcatului și să spui da unei vieți de slujire lui Dumnezeu. În final, să înveți să taci când alții vorbesc degeaba, să găsești nuul vieții tale, nuul spus păcatului, daul spus slujirii, împăcării cu Dumnezeu și să taci atunci când nu mai ai ce vorbi, să taci pentru că vorbește viața, pentru că vorbește trecutul, vorbește viitorul.
Ați spus că tinerii trebuie să aibă un nume în societate, ce înseamnă pentru un tânăr să aibă un nume?
Un nume în societate înseamnă în primul rând, să ai o trăire, un caracter, un fel de a fi, dincolo de care nu să rămâi într-un registru sau într-un anuar omenesc, ci numele tău să fie scris în Cartea Vieții. Într-o împrejurare biblică, fiii lui Sceva, care au lucrat în Numele Domnului,( așa își închipuiau ei),… au fost loviți de o reacție a forțelor nevăzute, care a spus: „Pe Hristos îl cunoaștem, pe Pavel îl știm, dar voi cine sunteți?” Acest gen de a-ți fi cunoscut numele îl doresc eu tinerilor bucovineni.
Ați mai menționat că noi trăim sub blestemul cuvântului „iarăși”, ce înseamnă aceasta?
Dacă o să citiți în cartea Împărați, Judecători este un laitmotiv. Problema este că venim la Biserică, Dumnezeu ne iartă, ca noi „iarăși” să ne întoarcem la o viață de păcat, „iarăși” să ne întoarcem la ceea ce lepădasem, „iarăși” – acesta este cuvântul care-l îngrozește pe Dumnezeu, „iarăși” au păcătuit, „iarăși” au făcut ce nu plăcea Domnului. Dumnezeu dorește ca noi să avem constanță. Marea problemă a vieții noastre este că nu suntem serioși cu Dumnezeu, că nu suntem constanți cu Dumnezeu, suntem trădători de profesie și Dumnezeu așteapă o zi și un ceas când acest cuvânt să dispară din vocabularul nostru. Sunt două cuvinte de blestem:„iarăși” și „măcar”. „Iarăși” a păcătuit și „măcar” o zi la biserică să mergem și noi o dată pe săptămână, „măcar” atât să fac și eu pentru Dumnezeu. Vrem totul de la Dumnezeu, iar noi folosim cuvântul „măcar” atât să-i dăm și noi.
Ați observat vreo deficiență și aveți vreo reomandare pentru tineri?
Da, am observat o deficiență, în organizarea acestei conferințe. Un lucru pe care îl recomand pe viitor, este ca cei ce se închină și laudă pe Dumnezeu, s-o facă împreună. Urăsc ideea de concert, în care cineva cântă și altul stă pe scaun. Biserica înseamnă manifestarea împreună a bucuriei. Mântuirea este de obște, scria în Iuda. Bucuria este colectivă. Biserica însemnează noi, nu eu. De aceea, una dintre deficiențele care doresc să fie remediate pe viitor, este aceasta: să cântăm cu toții, așa cum am făcut în partea a doua a programului. Am cântat cu toții, am plâns cu toții, ne-am mărturisit cu toții, dar ne-am și bucurat cu toții.
