R.O.E.

O întoarcere miraculoasă la Dumnezeu de la o viață plină de infracțiuni

Acest articol a fost publicat în Numărul 5 al revistei „Orizonturi eterne”. Articolul cuprinde mărturia lui Valentin Andrişan din Biserica „Sf. Ilie” Suceava.

„Nu pizmui pe oamenii răi, şi nu dori să fii cu ei; căci inima lor se gândeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri.” (Proverbe 24:1,2) Neascultarea acestei învăţături a înţeleptului Solomon, a fost pentru mine o cursă care m-a aruncat direct în mâinile diavolului.

Am crescut într-un mediu creştin, ambii părinţi fiind cu frică de Dumnezeu şi care au avut mereu grijă ca noi, copiii, să cunoaştem voia lui Dumnezeu. Eram un copil cuminte, puneam multe întrebări din Biblie și îmi plăcea să merg la studiu biblic cu
copiii. Timpul însă trecea, eu creşteam repede şi aşa am trecut de grădiniţă, după care a urmat şcoala… Aici îmi plăcea foarte mult şi învăţam foarte bine. Ca în orice clasă aveam colegi ce aveau intenții rele, ce înfăptuiau răul fără mari rețineri. Mă uitam mereu la cercul lor şi îi auzeam povestind despre filme, fotbal, şi câte şi mai câte acțiuni pe care le făceau ei în afara orelor. Păreau împliniţi, mereu veseli, dar mai târziu am înțeles că aveau o reputaţie înşelătoare. În inima mea se stârnise o dorinţă de a fi ca ei, gândind că voi avea şi eu mai mult succes. Exista o mentalitate greşită că nu ai nici o valoare dacă eşti prea cuminte. În felul acesta am reuşit destul de repede să mă integrez printre ei. Bineînţeles că rezultatele nu au întârziat să apară; nu mai învățam ca înainte la școală, iar vocabularul şi comportamentul se asemănau tot mai mult cu al lor. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns aşa de repede să nu-mi mai pese de părinţi, care făceau eforturi disperate să mă redreseze. Nu au mai avut însă nici o şansă, deja ţigările şi băutura îşi făcuseră loc în viaţa mea, începusem să iubesc viaţa de noapte, găştile de cartier şi bătăile. Locuind şi într-un cartier cât de cât periculos, cu renume între „golani”, am gândit că pentru a-mi face un nume trebuie să intru și eu în anturajul lor. Faptul că eram dornic de acţiune, curajul meu, i-a încântat pe cei mai mari dintre ei. M-am infiltrat repede printre ei, trecând deja la un alt nivel, cu pretenţii mari. De Biserică nu mai ştiam de mult, găsindu-mi plăcerea în ceea ce-mi oferea această viaţă; când aveam ocazia să fur, furam, din când în când mă drogam, îmi făcusem şi tatuaje, aveam cercei în urechi şi atitudinea mea era destul de vulgară. Mergeam des prin cluburi, unde de multe ori se lăsa cu scandaluri şi bătăi, astfel poliția avea probleme cu noi deseori…

La vârsta de 18 ani s-a întâmplat ceva mai deosebit, și anume am fost protagonistul unei încăierări, unde am ajuns înarmat cu un ciocan de acasă, pentru a-mi răzbuna doi amici. Am lovit un tânăr cu acel obiect în cap, acesta prăbuşindu-se nemişcat la pământ. Când am realizat ce am făcut, am crezut că murise şi am fugit de acolo. Aflasem că la spital începea să-şi revină, dar conştient de faptul că voi răspunde penal pentru această faptă, la două zile după incident am fugit din ţară, continuând şi în afară să fac infracţiuni. Am întâlnit acolo amici, împreună cu care am fost prin mai multe ţări, cu scopul de a face bani din furat. Toate acestea au durat foarte puţin, deoarece am fost prins într-un magazin din Danemarca, ţară din care am fost expulzat înapoi în România. Am fost reţinut încă de la intrarea în ţară şi am fost adus acasă pentru a fi judecat. De atunci am fost închis,  urmând ca mai târziu să-mi aflu şi sentinţa de 5 ani de închisoare. Această tristă experienţă avea să-mi schimbe total viaţa!

Chiar dacă şi acolo am continuat să trăiesc o perioadă în păcat, Dumnezeu a început să lucreze în viaţa mea, pentru că aşa a fost voia Lui să trec prin aceste circumstanțe. Trăind peste trei ani numai printre infractori, mintea mea suferea o transformare, aveam mustrări de conștiință, începeam să realizez că viaţa nu este deloc o joacă; chiar dacă la un moment dat eram obişnuit cu viaţa de acolo, cădeam de multe ori în deznădejde, timpul parcă stătea pe loc şi mi se părea că am de stat o viaţă acolo. Acolo erau mulţi adolescenţi, mă înţelegeam cu ei, însă, aproape zilnic erau acolo bătăi între ei, ură, trădări; era un mediu unde, mai degrabă înnebuneai decât să te reabilitezi! Am încercat de câteva ori să mă las de fumat, însă mi-a fost foarte greu deoarece, în acea perioadă Dumnezeu a îngăduit să moară o surioară de a mea, a fost o lovitură grea pentru familia mea. Timpul a trecut însă şi Dumnezeu a întărit familia mea, m-am lăsat de fumat, de băut, am cunoscut şi puterea rugăciunii acolo; aşteptam să ies afară, să încep o altă viaţă. Mama şi întreaga familie mi-au fost alături în tot acest timp, cu o aşteptare arzătoare să mă vadă schimbat.

Când a sosit acea zi în care am ieşit, am constatat cu uimire că tot oraşul e schimbat, nu mai recunoşteam nimic. Foştii prieteni când au aflat au venit cu oferte care mai de care mai tentante, Satan întindea curse foarte periculoase, însă eu ştiam ce vreau de la viaţă acum. Nu ştiam cum să scap de ispite, de cursa prietenilor şi m-am pus pe genunchi înaintea lui Dumnezeu şi I-am spus tot ce mă apăsa. Dumnezeu şi-a întins braţul şi m-a ajutat, mi-a dat putere şi curaj să lupt. Astfel mi-a crescut şi credinţa, am început să iubesc rugăciunea și cântările. Dumnezeu a lucrat minunat, tinerii din Biserică m-au acceptat, întreaga comunitate m-a primit cu bucurie; am încheiat un legământ cu Domnul, am primit botezul în apă, împreună cu alţi tineri pe care Dumnezeu i-a scos dintr-o trăire păcătoasă. Dumnezeu lucrează extraordinar, însă la baza acestei întoarceri miraculoase, a fost „un ocean de lacrimi şi rugăciuni” ale mamei, familiei, a cercurilor de rugăciune care au simţit cu ai mei.

Ceea ce simt acum nu poate fi exprimat în cuvinte, un grup de tineri, fete şi băieţi m-au acceptat să cânt împreună cu ei, este o bucurie nespus de mare să-I slujesc lui Dumnezeu care mi-a salvat viaţa. Acum privesc cu dispreţ la ceea ce făceam în trecut.

În final, doresc să mă adresez tuturor tinerilor, să nu cedeze în fața ofertelor acestei lumi, pentru că îşi vor pierde binecuvântarea, ba chiar unii îşi pot pierde mântuirea pentru totdeauna, riscând să moară neîmpăcaţi cu Dumnezeu.