Necesitatea matematicii în CRIZĂ…
Liviu Matei
Încep să scriu această scrisoare, într-o miercuri. La şcoala creştină, unde lucrez de câteva săptămâni, în orar este capelă de la 9 la 10, în fiecare miercuri. Profesorul care ţine capela a pus azi o întrebare: „Care este minunea preferată din Biblie?” Această întrebare m-a provocat să scriu ceea ce urmează.
Una din minunile cele mai impresionante pentru mine personal este drumul evreilor din Egipt în Canaan. Recunosc, îmi place matematica, lucrez aici ca profesor de matematică. Poate, că, asta m-a atras spre această minune, din multele minuni din Scriptură. În cele ce urmează, probabil, că veţi înţelege şi de ce am ales-o. Ce-i aşa de excepţional în minunea aceasta?
Pentru început să intrăm în atmosfera minunii. E vorba de un drum de vreo 40 de ani, a unui popor întreg. Dar cât de mulţi au fost evreii la ieşirea din Canaan? Să deschidem în cartea Numeri 2:32. Se spune acolo, că cei care erau în stare să poarte armele, adică bărbaţi între 20 şi 50 de ani, erau vreo 600.000. Probabil că ne putem permite să adăugăm încă tot atâtea femei şi încă tot atâţia copii și bătrâni. Să calculăm matematic: 600.000 x 3 = 1.800.000. Ne aducem aminte, că pentru o perioadă destul de mare, băieţii erau omorâţi la naştere, deci femeile s-ar putea să fi fost ceva mai multe decât bărbaţii, atunci putem rotunji totul la 2 milioane de oameni. Asta şi pentru uşurinţa calculelor care urmează. Doar nu credeţi ca aţi scăpat de matematică!
Să începem socoteala, de exemplu, cu hrana pentru popor. Vorbim doar de „mana care venea de sus” în fiecare dimineaţă, cu excepţia zilelor de Sabat, pe care Dumnezeu a asigurat-o zi de zi timp de 40 de ani. Se spune în Exod 16:16 că fiecare trebuia sa strângă un omer de fiecare suflet. Istoricii spun că omerul este o unitate de măsură a volumului egală cu aproximativ 3,6 litri. Deci fiecare trebuia să folosească zilnic mană cât încape într-un vas de 3,6 litri. Problema e că ei erau vreo 2 milioane, deci în fiecare zi Dumnezeu le dădea câte vreo 7,2 milioane de litri de mană. Dacă stratul de mană avea 10 cm grosime, asta ar însemna peste 7 hectare de teren acoperite cu mană. Sau adunat la un loc ar fi cam cât încape într-un bloc 20×20 m cu 5 etaje şi parter. E mult, e puţin ? Eventual gândiţi-vă la ziua de vineri, când Dumnezeu le dădea şi pentru Sabat, adică dublu. Şi ca să fie şi mai palpitant socotiţi câtă mană le-a dat Dumnezeu în decursul celor 40 de ani. Ceva peste 100 miliarde de litri de mană, aproape 15000 de blocuri de care aminteam mai sus.
Cu mâncarea ne-am săturat… de socotit, să o luăm cu apa. Specialiştii recomandă să bem fiecare 1,5 litri pe zi. Mai adăugăm şi apa pentru celelalte necesităţi? Nu, că ies numerele prea mari şi pierdem socoteala. Vom socoti, că fiecare persoană folosea câte 2 litri de apă pe zi, pentru băut şi celelalte. Dacă vi se pare mult, uitaţi-vă pe factură la apă şi o să constaţi că folosiţi cel puţin 20 litri pe zi de persoană, asta inseamnă 3 metri cubi pe lună pemtru o familie de 5 persoane. Deci 2 litri pe zi de persoană înseamnă doar 4 milioane de litri de apă pe zi. Adică 4000 de metri cubi de apă, mai exact un „rezervor” de 20x20x10 m pe zi. Timp de 40 de ani ar însemna vreo 60 milioane de metri cubi. Şi toată apa asta asigurată în pustie, unde nu prea sunt ape curgătoare sau lacuri.
Totuşi care este rostul atâtor calcule? În afară de pasiunea mea pentru matematică, este pasiunea mea pentru puterea lui Dumnezeu. El a reuşit să asigure zilnic un „hambar” gigantic de mană şi un „rezervor” gigantic de apă pentru poporul Său, şi toate în pustie. Oare are El probleme să asigure hrana pentru familia mea, sau a ta? Mai ales că noi nu suntem în pustie.
Criza aceasta economică a lovit toată lumea şi nicăieri nu mai suntem în „siguranţă”, nici măcar în „ţara tuturor posibilităţilor” cum era vazută America. Şi totuşi, ca şi creştini, copii a unui Dumnezeu aşa de mare, este de-a dreptul o jignire la adresa Lui să intrăm în panică, la fel ca lumea, care nu are pe Dumnezeu.
Aşa că orice ar veni, avem un Dumnezeu, care a promis că are grijă de ai Săi. Şi El nu minte. A demonstrat că are capacitatea să o facă prin exemplul grăitor al poporului evreu. E foarte posibil ca să nu trezim cu „hambare” de mâncare la uşă, dar nu uitaţi că El are şi alte metode. De exemplu, revedeţi experienţa lui Ilie şi a acelei femei văduve, care a tot făcut mâncare cu „un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior”, luni de zile.
Şi asta e o altă minune care mă fascinează. Dar asta e fără matematică, fără înmulţiri ameţitoare, fără… doar „un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior” care “nu se vor împuţina” câteva luni bune.
