R.O.E.

Muzica… între obișnuință și schimbare

Editorialul revistei Numărul 4 „Orizonturi eterne”

Andrei Varasciuc

Muzica ocupă un loc important în timpul de închinare al unei biserici creștine. Totodată, muzica a ajuns un subiect de controversă între generațiile ce formează biserica, și nu putem afirma după teologia populară a unora, că tinerii sunt „Biserica de mâine”, ci conform Scripturii, sunt parte integrantă din „Biserica de astăzi”. Pentru a evita separarea între generații, e important să se găsească un echilibru fără compromis, și aceasta înseamnă renunțarea din partea fiecărei părți la unele „păreri personale”, cu privire la acest aspect din închinare. De aceea, apostolul Pavel, când se referă la un mod de gândire diferit a creștinilor, accentuează faptul că „în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să trăim la fel!” (Filipeni 3:16), bineînțeles că sub luminarea Duhului lui Dumnezeu: „iar dacă gândiți diferit cu privire la vreun lucru, Dumnezeu vi-l va clarifica.” (v.15)

Muzica este un element principal al vieții de credință. Ea este cea care face legătura între om şi elementul invizibil în care crede. De aceea, muzica este o punte între vizibil și invizibil, între pământ și Cerul promis, între viața aceasta și viața eternă. De aceea, e important să fim atenți ca atmosfera din timpul închinării prin muzică să fie una plină de prezența lui Dumnezeu, în care atingerea de către Dumnezeu a celor implicaţi în închinare să fie vizibilă.

Deși uneori în viața particulară ascultăm muzică pentru relaxare, trebuie să arătăm vigilență pentru a nu lăsa ca acesta să devină scopul muzicii din bisericile noastre, deoarece cântarea trebuie să fie o expresie a închinării față de un Dumnezeu măreț. Bineînțeles, în timpul închinării prin muzică are loc o eliberare a sufletului, o schimbare a stării psihice, dar nu fără o implicare a creștinului, printr-un sentiment de dăruire și dedicare pentru Dumnezeu.

Cu toate acestea, în multe biserici creștine și în diverse zone ale României,  muzica este tratată într-un mod superficial, ca o activitate cu care ne-am obișnuit și din care s-a exclus elementul de sfințenie pe care ar trebui să-l implice. De fapt, atunci când închinării prin muzică nu i se acordă importanța lăsată de Dumnezeu, ea nu este o închinare, ci orice altceva, și ceea ce este mai tragic, este faptul că acea comunitate nu poate fi numită „Biserică”, în sensul exprimat de Scriptură.

În lumina principiilor exprimate în Biblie, pentru a exista o închinare prin muzică, este important ca mesajul cântărilor prin intermediul cărora ne închinăm lui Dumnezeu să aibă esență creștină, adică să Îl aibă în centru pe Isus Hristos și actul de răscumpărare al omenirii. Unele mesaje ale cântărilor exprimă starea noastră sau sunt rugăciuni prin care rostim cereri ce vizează comunitatea creștină, dar un principiu de bază este să nu neglijăm, ci să punem chiar accent pe acele cântări ce-L laudă pe Dumnezeu și au  în centru lucrarea Sa.

De asemenea, trebuie să existe o continuă schimbare în acest domeniu, schimbare care să acopere nevoile celor ce participă la timpul de închinare din acel loc, la acel moment. Pentru că, dacă adoptăm un anumit stil pe care îl impunem în mod continuu la părtășiile credincioșilor, se alunecă într-un mod poate neobservat spre obișnuință, ceea ce este un mare pericol pentru biserica de astăzi. De aceea, în închinarea prin muzică, nu trebuie să eliminăm total elementele vechi, ci acestea trebuie să fie într-o armonie perfectă cu elementele noi, care să împlinească nevoile bisericii, care sunt diferite odată cu trecerea timpului, fără să neglijăm adevărul absolut că biserica se adună pentru a fi implicată în închinarea prin muzică. De aceea, orice schimbare în acest domeniu trebuie să fie făcută sub călăuzirea Duhului Sfânt, spre proslăvirea lui Isus Hristos, și astfel vom fi feriți de a face din schimbare un scop în sine sau să avem față de aceasta o repulsie totală.

Prin urmare, muzica în închinare ocupă un loc foarte important, ce ne determină să ne raportăm la aceasta cu o deosebită înțelepciune și să căutăm în fiecare moment din viața bisericii, o abordare corectă a muzicii pentru împlinirea nevoilor credincioșilor, prin aducerea prezenței lui Dumnezeu. Nu trebuie să acceptăm ca obișnuința să ne cuprindă și nici să aducem schimbări care să ne separe, ci sub călăuzirea Duhului Sfânt, să acceptăm o muzică în închinare, care să ne apropie mai mult de atmosfera cerească, în care vom trăi pentru eternitate.