Muzica în laboratorul ştiinţifico-biblic
Acest articol a fost publicat în revista Nr. 4 a revistei „Orizonturi eterne”
Florin Vatamaniuc
Nu există om, căruia să nu-i placă muzica, să nu aibă o melodie sau un artist preferat. Ceea ce face ca toţi oamenii să aibă un numitor comun este muzica. „Toţi venim în lume cu capacităţi înnăscute pentru muzică”, spune Kay K. Shelemay, şeful catedrei de muzică de la Universitatea Harvard.
Comitetul AMA (Asociaţia Medicilor Americani) a raportat că, „tânărul ascultă 10.400 ore de muzică, aceasta întrecând televizorul în influenţarea vieţilor tinerilor”.
Cercetătorii au demonstrat, că preferinţele noastre muzicale reflectă imaginea noastră în societate, ne influenţează stările de spirit, ne face să fim mai curajoşi, mai veseli sau, din contră, mai trişti şi deprimaţi.
Amintindu-ne din cele învăţate la fizică, fără a fi savant, tot omul ştie că Universul, cu tot ce cuprinde el, este în fond materie. Einstein însă ne-a învăţat că materia, de fapt, este energie. Şi „energia” ce e? E „câmp electromagnetic”, sau – altfel spus – este un câmp de unde cu anumite frecvenţe. Tot ce există în Univers poate fi redus la vibraţie. Pe baza acestui raţionament, dr. Donald Hatch Andrews, în „The Symphony of Life” (1967), spunea: „Descoperim că Universul nu este compus din materie, ci… din muzică.”
În ceea ce priveşte corpul nostru, el este o sumă de unităţi materiale, şi ele vibratoare, dar la frecvenţe diferite. Biochimistul Jim Gimzewski, profesor la Universitatea din California, a identificat sunetele distincte pe care le produc celulele vii din corpul uman, sunete detectabile printr-un senzor extrem de fin. Când Gimzewski a stropit celulele cu alcool, frecvenţa undelor a devenit mai înaltă. În schimb, celulele muribunde emiteau unde joase. Pe această premisă, echipa lui lucrează la un instrument nou de depistare a bolilor. Mai mult, luând în considerare reversul, există certitudinea, că anumite muzici pot antrena vindecarea bolnavului.
Principiul de bază este acela că, trupul nostru, pe lângă faptul că emite un cor de sunete, este rezonabil la vibraţii. Atunci când un om ascultă muzică, ţesuturile sale, celulele, moleculele şi atomii corpului intră într-un fel de „dans”, în ritmul frecvenţelor respective. Când acesta este armonios, efectul este cât se poate de benefic. Când însă muzica e disonantă, se produc deranjamente interne.
Psihologii consideră că ritmul şi tempoul sunt ingredientele cu mult impact în muzică. Ca fiinţe vii, suntem organizaţi în mod evident să funcţionăm în baza unui ritm şi să răspundem la fenomenele ritmice”. În acest sens, există şi un ritm „armonic” ce cuprinde între 60 şi 120 pulsaţii pe minut. Când însă ritmul depăşeşte aceste limite, el devine „dizarmonic” şi nociv, producând o stare de alertă în corp. Performanţele intelectuale şi fizice scad.
Întrucât muzica transmite în mod primar emoţii, moralitatea ei va fi determinată de natura bună sau rea a acesteia. Diverse şcoli de psihologie au întocmit diferite teorii ale efectelor, din care nu lipseşte evaluarea morală. Criteriul e următorul: când muzica transmite sentimente pozitive de bucurie, admiraţie, curaj, demnitate, dragoste, fidelitate, încredere, respect, modestie, ea este morală. Când transmite sentimente negative de nemulţumire, rebeliune, haos, mânie, violenţă, ură, invidie, infatuare, batjocură, dispreţ, muzica e imorală.
Înarmat cu acest instrument simplu de evaluare, te convingi uşor de calitatea morală a oricărui gen muzical.
Experiment:. Efectul muzicii asupra plantelor.
În 1973 Dr. Dorothy Retallack de la Woman’s College din Denver, Colorado descria o serie de experienţe privind efectul muzicii asupra plantelor. Izolând un număr de plante în trei camere separate, Retallack le-a administrat, în mod diferenţiat, câte trei ore de muzică pe zi, în felul următor: în prima cameră a pus muzică clasică; în a doua cameră a servit hard rock, iar în a treia cameră a păstrat liniştea. După două săptămâni, contrastul era dramatic: plantele întreţinute cu muzică clasică erau înclinate spre difuzor, nu spre sursa de lumină, şi crescuseră mai bogat decât plantele fără muzică. În schimb, plantele din grupul rock îşi pierduseră o parte din frunze şi se îndepărtaseră de difuzor cu până la 70 grade. În cursul celei de-a treia săptămâni, toate plantele din camera a doua muriseră.
Experiment: Efectul muzicii asupra cobailor
Influenţa pe care muzica o are asupra comportamentului cobailor a fost arătată printr-un experiment publicat în Washington Times (22 iulie 1997). Trei grupe, de câte 24 şoricei, au fost testate privind capacitatea lor de a învăţa un labirint. Variabila dependentă era constituită de diferite stiluri de muzică. Până să înceapă administrarea muzicii, toţi şoriceii reuşiseră să parcurgă labirintul, în circa 10 minute. După trei săptămâni de teste şi după un tratament de 12 ore de muzică pe zi, rezultatele au fost uluitoare. Cei fără muzică au reuşit să-l parcurgă în 5 minute, Celor din grupul „exclusiv Mozart” le-a fost necesar doar un minut şi jumătate. Iar şoriceilor din grupul „Metalica şi Anthrax” le-au trebuit nu mai puţin de… 30 minute pentru a reuşi traversarea labirintului! Se învârteau în loc, se izbeau în pereţi şi păreau neputincioşi să apuce măcar pe urmele celorlalţi cobai.
