Miorița desfrânată
Alin Jivan în cartea „Ciobanii” notează: „am scris o poezie care reprezintă starea actuală a românilor. Vasile Alecsandri nu cred că s-a gândit niciodată la o astfel de mioriță”.
La un click și-un play,
Cu un jet de spray,
Iată-ți vin în cale
Numai fete goale,
Pline de tupeu,
Chiar de-s la liceu…
Toate-s cântărețe
Și nu vor să-nvețe,
Vor publicitate
Doar prin nuditate.
Trupul e de bază,
Capul ca o varză,
Mințile-ncuiate
Și se cred stilate
Cu ciobanii lor,
Lauda proștilor.
Sunt ca niște oi
Prinse-ntr-un război
De ciobani versați,
Mult prea obserdați.
Sunt manipulate
Dacă nu au carte,
Că pe internet
Le promit buget
Și stau dezbrăcate
Să se vadă-n state.
Iar cei mai stricați
Oameni virusați
Se ascund în vicii,
Practicând servicii
Doar pentru Satan,
A lor barosan…
Că el îi conduce
Și pe oi le duce
Pân`la disperare.
De vor să se-omoare,
Și se pierd mioare,
Sufletul mă doare,
Că puteau răzbate
Și cu demnitate
Rămâneau curate,
Sfinte, nepătate.
O, și voi, miorițe,
Voi, pline de fițe,
Nu stați păcălite
Pentru trup plătite…
Mergeți la pășune
Unde-s lucruri bune.
Practicați dreptatea
Și non-nuditatea
Că de-asupra voastră,
Pe blota cerească,
EL, Domnul Hristos,
Privește milos
C-ale Lui mioare
S-au pierdut în zare
Și-au căzut în laț
Pe murdarul braț
Al celui viclean
Ce se dă cioban.
Unde ți-e mioară,
Portul de fecioară?
Visul de copilă,
Inima umilă?
Unde ți-e noblețea?
Dragostea, blândețea?…
Te-ai lăsat târâtă
Și batjocorită,
Cu speranța moartă
Te-ai pierdut la poartă.
Iată-un glas răsună,
Este vestea bună,
Care azi te scapă.
Sufletul ți-adapă,
De păcat te spală.
Vino cu sfială
Să-ți cunoști Păstorul,
Domn, Mântuitorul,
Cel ce te iubește
Și te prețuiește.
Vino azi, mioară…
Românie, țară.
Scoală sus din moarte,
Dintre piertre sparte
Și păstrează-onoarea,
Dragostea, valoarea
Și credință vie,
Până-n cer să-ți fie!
