Orizonturi eterne – Revistă creştină

Mai presus de prozelitism: PROCLAMAREA

Există, în mintea unor persoane din diferite medii religioase a societății contemporane, o anumită confuzie între a proclama Evanghelia și a face prozelitism. Această confuzie îi pune pe unii într-o poziție de acuzatori față de cei care proclamă Evanghelia într-un mod întru totul etic, iar pe alții, într-o poziție de victime, lipsite de curajul de a împlini Marea Trimitere făcută de Isus Hristos ucenicilor, înainte de a se înălța la cer (Matei 28:19-20). De aceea, considerăm, că este neapărat necesar, clarificarea câtorva aspecte cu privire la această problemă importantă.

În dezbaterea acestui subiect, am dori să pornim de la definirea celor doi termeni. Prozelitismul este acțiunea de schimbare a gândirii religioase, prin metode ce forțează libertatea personală a omului. Proclamarea este acțiunea, prin care Dumnezeu, vorbește oamenilor prin intermediul celor care au o relație personală cu El.

Potrivit legii din România, orice confesiune recunoscută legal are dreptul de a proclama Evanghelia într-un cadru organizat și într-un mod pașnic, care implică libertatea, în alegerea personală a omului. De aceea, ortodocșii, catolicii, baptiștii, penticostalii și creștinii după evanghelie au același drept de exprimare a Cuvântului lui Dumnezeu, chiar dacă unele dintre acestea sunt majoritare în România sau într-o anumită zonă din această țară.

Dar, există câteva principii biblice, pe care, dacă le aplicăm la modul nostru de a transmite Evanghelia, vom fi feriți de pericolul prozelitismului.

În Luca 10:27,  se exprimă esența proclamării noastre,  dar și principiul ce trebuie să domine în proclamarea Evangheliei: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Atunci când principiul dragostei se află la baza propovăduirii Evangheliei, creștinul din oricare confesiune religioasă ar face parte, nu ar fi acuzat de prozelitism,  pentru că, prin dragoste, cel care proclamă Evanghelia nu va apela la modalități de convingere prin care să manipuleze sentimentele și nici la modalități agresive de convingere a celui necredincios. Principiul iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui anulează ideea de prozelitism. În transmiterea Evangheliei, trebuie să pornim cu o atitudine ce izvorăște din dragostea lui Hristos, ce pătrunde în ființele noastre, o dată cu acceptarea mântuirii adusă de Dumnezeu,  prin propiul Său Fiu, Isus Hristos.

            Ideea de prozelitism dispare,  atunci, când în conținutul proclamării noastre nu sunt rânduieli, ritualuri ale unei confesiuni sau argumente contradictorii asupra unor evenimente istorice, ci în centrul proclamării noastre, este Isus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare. Un pricincipiu important este să arătăm vigilență, în ceea ce dorim să transmitem celor cărora le proclamăm un adevăr. În sensul acesta, Francis A. Schaeffer spunea că problema reală cu care ne confruntăm astăzi nu este cum să schimbăm învățătura creștină pentru a fi acceptați de oameni, ci cum să comunicăm Evanghelia, în așa fel, încât, să-i facem pe oameni să o înțeleagă.

            În proclamarea Evangheliei, trebuie pornit de la modelul lui Isus Hristos, care s-a întrupat și astfel, a devenit exemplu vizibil și perfect în vestirea adevărului, de care oamenii au nevoie astăzi.

Plecând chiar de la modelul lui Hristos, putem afirma, că, ai dreptul să proclami Cuvântul lui Dumnezeu, celor în viața cărora aspectul practic al învățăturilor creștine lasă de dorit.

            Responsabilitatea fiecărui creștin este de a  proclama Evanghelia, celor cu care interacționează zilnic. Aceasta este o practică fundamentală, ce trebuie să existe în viața credinciosului.

Poziția evanghelică este una fermă contra prozelitismului, dar în favoarea proclamării Evangheliei. Prozelitismul are ca scop principal,  doar câștigarea de converitiți, pe când, proclamarea are ca scop, prezentarea Cuvântului lui Dumnezeu. Noi considerăm, că proclamarea Evangheliei, trebuie făcută prin iubirea ce izvorăște din Dumnezeu.

Așadar, nu trebuie ca ideea prozelitismului , să ne oprească din a proclama Evanghelia, chiar într-o societate creștină, dar, în care nu se practică creștinismul primar. Prozelitismul e o acțiune josnică, ce-l dezonorează pe Dumnezeu. Noi avem datoria de a proclama adevărul Evangheliei, o acțiune mult mai onorabilă, mai măreață și mai presus decât prozelitismul.