Logodna și nunta pe vremea fecioarei Maria, când a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt
Maria fusese făgăduită lui Iosif, dar nunta nu avuse loc. Logodna din vremea Noului Testament era diferită de logodna de astăzi. Obiceiurile de căsătorie din Biblie sunt legate de două evenimente: logodna și căsătoria. Logodna stabilea o legătură între cei doi la fel de puternică precum căsătoria. O logodnă nu putea fi desfăcută decât prin divorț. În Biblie, femeia era numită uneori „soție”, iar bărbatul era numit „soț”. Deși cei doi tineri logodiți nu trăiau împreună decât după căsătorie, o logodnică infidelă putea fi pedepsită cu moartea. Iosif a vrut să anuleze logodna cu Maria pe ascuns.
De obicei, părinții unui tânăr alegeau soția pentru el și aranjau căsătoria, așa cum a făcut Agar pentru Ismael. Uneori tânărul făcea alegerea, iar părinții negociau, cum a fost cazul lui Samson. Rareori se căsătorea un bărbat împotriva voinței părinților săi, așa cum a făcut Esau. Fata era întrebată uneori dacă accepta căsătoria, ca în cazul Rebecăi. Alteori părinții fetei alegea un bărbat care era potrivit să-i fie soț, cum a făcut Naomi. Cu ocazia logodnei, se schimbau daruri, se discuta și se scria certificatul de căsătorie. Erau trei tipuri de daruri: cadoul de căsătorie, zestrea și darul mirelui pentru mireasă. Mirele oferea un dar familiei. Zestrea era un dar pentru mireasă sau mire din partea tatălui ei, constând uneori din slujitori, pământ sau alte proprietăți. Darul mirelui pentru mireasă constă uneori din bijuterii și haine, cum a fost cele aduse pentru Rebeca. Fetele în Israel, pe vremea Marie, se căsătoreau la paisprezece ani. Și perioada logodnei erau un an de zile! Logodnica nu avea voie să se împrietenească cu alt băiat, amândoi ar fi fost pedepsiți cu moartea. Logodnicul, pregătea camera mirilor și casa în care vor locui ei împreună. Camera mirilor era o cameră specială în casa tatălui lui. O dată cu trecerea timpului și apropierea termenului de un an se făceau pregătirile pentru nuntă.
Mireasa își chema câteva prietene care trebuiau să iasă în întâmpinarea mirelui, cu candele. Mireasa se îmbăia, se îmbrăca cu haine albe, ornate cu broderii prețioase, își punea unele bijuterii, își înfășura un brâu în jurul taliei, își punea vălul și își așeza o ghirlandă pe cap.
Mirele, îmbrăcat cu cele mai frumoase haine, cu capul împodobit de o diademă și o ghirlandă pornea de acasă însoțit de prieteni, muzică și cântece spre casa miresei. Dacă era noapte, în acest cortegiu era și purtători de făclii. Apoi, părinții miresei o încredințau tânărului. Mireasa purta un voal care îi acoperea complet fața. părinții fetei rosteau binecuvântarea părintească. Prietenii făceau și ei numeroase urări. Apoi mirele aducea toată lumea în casa lui, sau în casa tatălui lui, unde se dădea un ospăț. Dacă tânărul locuia prea departe, ospățul se dădea în casa părinților miresei. Atunci apărea mireasa pentru prima dată în compania mirelui. Ospățul continua timp de o săptămână sau uneori timp de două săptămâni. Aceste festivități erau însoțite de muzică și glume, ca ghicitoarea lui Samson.
Maria era deja logodită cu Iosif. Certificatul de căsătorie fusese scris, și cât își dorea, cât aștepta ziua frumoasă a nunții ei cu Iosif!
Dar… a venit îngerul Gavril! Maria era rudă cu Elisabeta, care era din neam preoțesc. Era foarte grav ca Maria să fie gravidă. Legile erau foarte aspre. Ca fiică de preot ar fi trebuit arsă în foc, ca logodnică infidelă ar fi trebuit omorâtă cu pietre. Chiar dacă ar fi scăpat de acestea ar fi îndurat multă umilire și rușine.
Maria și-a făcut curaj și i-a spus lui Iosif cum a venit îngerul la ea, ce i-a spus îngerul, ce i-a spus Elisabeta, faptul că e gravidă.
Iosif era descendent din David, marele împărat. Era însă un om simplu, un tâmplar, dar un om foarte credincios, un om care împlinea legile și poruncile lui Dumnezeu.
Mult s-a frământat Iosif, multe întrebări și-a pus. Cum adică, Maria nu l-a înșelat cu un alt bărbat și totuși e gravidă? Cine a mai auzit de gravidă prin puterea Celui Sfânt? Să-l mintă Maria? Nu se potrivește minciuna cu Maria cea evlavioasă, credincioasă! Nu! Se teme s-o ia la el! Îi va da un act de despărțire, dar nu va face vâlvă. Doamne, Dumnezeule cât de dureros este uneori să fii un om drept! Nu voi călca poruncile tale, chiar dacă o iubesc pe Maria! Mă voi despărți de ea, dar în tăcere! Nu vreau să discut despre asta!
S-a culcat tulburat, gândindu-se ce să facă. În vis i s-a arătat un înger al Domnului și i-a zis „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci pruncul ei este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un Fiu, și-I vei pune numele Isus, pentru ă El va mântui pe poporul Său de păcatele lui.” Iosif se trezește deodată. Un înger! Cum i s-a adresat? Iosife, fiul lui David! Da, casei lui David i s-a făcut o promisiune! Se pare că această promisiune se împlinește acum. Maria trebuie adusă în casa lui. Cauza sarcinii ei nu este un păcat, ci Duhul Sfânt a făcut o minune. A primit și un semn: ea va naște un Fiu și-I va pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele lui. Dumnezeu Însuși a decis numele Lui: ISUS.
Iosif a făcut exact cum îi poruncise îngerul. O hotărâre înțeleaptă! A luat la el pe Maria. Iosif a fost un om credincios, a decis conform poruncii lui Dumnezeu, a ascultat, s-a supus voii lui Dumnezeu. A ajutat-o și a ocrotit-o pe Maria. Dumnezeu a ales niște oameni simpli, dar credincioși pentru a le încredința cel mai prețios Prunc din lumea aceasta: Pruncul Isus.
Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Dumnezeu prin prorocul Isaia, cu sute de ani înainte: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu și-I vor pune numele Emanuel, care înseamnă Dumnezeu este cu noi.”
Jeni Roșian, „Și-I vei pune numele Isus”
