Jurnalul unui copil nenăscut
16 octombrie – săptămâna I
De azi începe viața mea. Părinții mei nu știu încă, dar eu totuși exist. Și voi fi fetiță. Voi avea părul blond și ochii albaștri. Este stabilit aproape totul, chiar și faptul că voi iubi florile. Dar mai întâi îl iubesc pe Dumnezeu, care mi-a dăruit suflet din clipa conceperii mele. Îi iubesc și pe părinții mei căci sunt trup din trupul lor.
23 octombrie – săptămâna a II-a
Unii susțin că eu nu sunt o ființă reală, că numai mama există. Eu însă exist cu adevărat, tot așa cum o firimitură de pâine este totuși pâine adevărată. Mama există. La fel și eu.
30 octombrie – săptămâna a III-a
Acum tocmai am început să deschid gurița. Gândiți-vă, peste aproximativ un an de zile voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Știu și care va fi primul meu cuvânt: MAMA.
Ea mă va învăța să mă rog spunând: „Tatăl Nostru”…
6 noiembrie – săptămâna a IV-a
Azi a început să-mi bată inima. De acum în colo ea va bate tic – tac , tic – tac pentru tot restul vieții fără a se odihni! Oare mami aude ticăitul inimii mele?
Eu o iubesc, dar ei îi pasă de mine? Mă îndrăgește cu adevărat?
13 noiembrie – săptămâna a V-a
Cresc câte puțin în fiecare zi. Încep să mi se formeze mâinile și picioarele. Dar trebuie să mai aștept mult timp până când aceste piciorușe mă vor înălța spre brațele mamei și până când voi putea cu mânuțele culege flori și îmbrățișa pe tata.
20 noiembrie – Săptămâna a VI- a
La mâini încep să mi se formeze degețelele. Cu ele voi putea mângâia părul mamei, voi putea ține stiloul la școală și voi putea fi de ajutor multora. Voi putea împreuna mâinile și să le unesc la rugăciune mulțumind Domnului pentru că mi-a dat viață.
27 noiembrie – săptămâna a VII-a
Abia astăzi doctorul i-a spus mamei că eu exist aici sub inima ei. Oh, cât de fericită trebuie să fie! Ești fericită mami?
Te rog mami, este timpul să te sfințești! (1 Corinteni 7:14) Ne sfințim și ne întărim împreună.
4 decembrie – săptămâna a VIII-a
Mami și tati probabil că se gândesc ce nume să îmi pună. Dar ei nici măcar nu știu că sunt fetiță. Aș vrea să mă cheme Rebeca. Sunt deja măricică acum.
11 decembrie – săptămâna a IX-a
Am aproape 4 grame și 30 mm. Ei bine, încep să fac primele mișcări din viața mea. Doctorul îmi poate asculta bătăile inimii. Și tata ar putea face la fel. Am fi cu toți fericiți!
18 decembrie – săptămâna a X-a
Acum aproape că pot să văd. În jurul meu este încă întuneric. Când mami mă vă scoate în lume în jur va fi pretutindeni soare și flori. Dar, mai mult decât orice, vreau s-o văd pe mami! Cum arăți mami?
25 decembrie – săptămâna a XI-a
Pruncul Isus a venit astăzi pe lume pentru mântuirea și ocrotirea mea. Deși nu m-am născut încă, El știe de mine. Vreau să-I mulțumesc pentru că vin pe lume și să-L preamăresc toată viața mea, străduindu-mă să duc o viață morală. Vreau să fiu cu El în Cer!
29 decembrie – săptămâna a XII-a
Simt că mama mă urăște și sunt foarte zbuciumată. Ce faci mami mă omori? Ești tu ca și Irodiada?! (cea care a cerut capul lui Ioan Botezătorul)
Astăzi mama mea m-a ucis.
TREZEȘTE-TE CREȘTINE! OPREȘTE CRIMA!
sursa: pliant “Pentru viaţă”
Material cules de Cristina Zagan
