Interviu cu Macoveiciuc: Perspectiva lui David Pawson despre „nașterea din nou”
Interviul a fost publicat în Nr. 5 a revistei tipărite „Orizonturi eterne”
Cu ocazia conferinței din 6-7 noiembrie 2009, ce-a avut loc la Biserica „Filadelfia” din Suceava, este benefic pentru creștinii evanghelici, și nu numai, o analiză a perspectivei lui David Pawson cu privire la „nașterea din nou”. David Reguș, fiind implicat în organizarea acestei conferințe, a ajuns la o cunoaștere mai concretă a învățăturilor exprimate în cadrul conferinței, de aceea, este cea mai potrivită persoană pentru a adresa întrebările pe această temă lui Constantin Macoveiciuc, un învățător devotat al Scripturii din zona Sucevei, care a fost prezent la conferința din Suceava, cu David Pawson.
David Reguș: Care a fost primul dumneavoastră contact cu învățătura lui David Pawson?
Constantin Macoveiciuc: Anul trecut, o organizație creștină din Suedia mi-a trimis un pachet cu 14 cărți scrise de David Pawson. De îndată ce i-am răsfoit cărțile, mi-am dat seama că am de-a face cu un scriitor care merită citit. Prima carte pe care am citit-o a fost „Jesus baptises in one Holy Spirit”. Apoi am citit cărțile sale cu subiect escatologic, respectiv „Come with me through Revelation” și „Explaining the Second Coming”.
D.R: Ce diferențe ați remarcat între scriitorul David Pawson și vorbitorul David Pawson?
C.M.: Spre deosebire de mulți alți teologi, Pawson preferă să scrie așa cum vorbește, simplu și pe înțelesul cititorului de rând. Prin urmare, stilul său scris nu diferă mult de cel oral. Diferența dintre scriitorul Pawson și vorbitorul Pawson constă în charisma sau ungerea de care se bucura acest om al lui Dumnezeu. Pawson vorbește din inimă, sincer, cu emoții ce se pot citi pe fața sa. Când îl asculți, nu-ți trebuie mult ca să-ți dai seama că acest om crede și trăiește așa precum vorbește.
D.R: Cum l-ați încadra teologic pe David Pawson?
C.M.: David Pawson poate fi considerat un teolog evanghelic. Dar dacă vrem să-l încadrăm într-un anume sistem teologic promovat de evanghelici, nu este atât de simplu. În scrierile sale, Pawson preferă abordarea biblică în locul celei teologice. Scrierile sale soteriologice (în special „The normal Christian Birth”) relevă o respingere a calvinismului în favoarea arminianismului. El nu se declară sacramentalist, dar susține că botezul în apă și Cina Domnului sunt mai mult decât simple simboluri. Escatologia sa este dispensationalistă, deși el enumera doar 5 dispensații (spre deosebire de Scofield, care enumeră 7 dispensații în comentariile pe care le include în Biblia care-i poartă numele). În ceea ce privește pneumatologia, Pawson se apropie de evanghelici, atunci când afirmă că botezul cu Duhul Sfânt are rol de inițiere și trebuie inclus în unul și același stadiu cu nașterea din nou. Totodată, el se distanțează de evanghelici și se apropie de penticostali atunci când susține că botezul cu Duhul Sfânt nu se produce automat, ci trebuie cerut și primit într-un mod experimental.
D.R: Ce aduce nou cartea „ The Normal Christian Birth” în ceea ce privește conceptul „Nașterea din Nou”?
C.M.: Cartea sa „The Normal Christian Birth” pornește de la premisa că nașterea din nou este un proces complex, de durată, care include obligatoriu 4 elemente, numite de Pawson „porți spirituale”: pocăința, credința, botezul în apă și botezul cu Duhul Sfânt. În anul 1970, teologul James D.G. Dunn a formulat sintagma „convertire-inițiere”, care include cele 4 elemente amintite. Pawson introduce noutatea ca aceste elemente sunt ingredientele nașterii din nou. Spre deosebire de Dunn care este anti-sacramentalist ferm, Pawson susține că, în chiar timpul botezului în apă, Duhul Sfânt operează o lucrare lăuntrică reală, care este parte din nașterea din nou. Dar marea noutate adusă de Pawson este ideea că nașterea din nou nu este încheiată până când credinciosul nu primește și botezul cu Duhul Sfânt, într-o manieră conștientă, experimentală, după modelul din Faptele Apostolilor.
D.R: După David Pawson cum are loc „Nașterea din nou”?
C.M.: În gândirea lui David Pawson, „nașterea din nou” nu este compusă din două nașteri, una fizică și una spirituală, dar nici nu este o naștere pur spirituală, adică doar din Duh. Analizând textul din Ioan 3:1-13, el susține că nașterea din nou este o naștere „din apă și din Duh”, adică ea conține un aspect fizic și un aspect spiritual. Aspectul fizic, „din apă”, face referire la botezul în apă, iar aspectul spiritual, „din Duh”, face referire la botezul în Duh Sfânt. Iată cum exprimă el această idee: „A fi născut din nou este a fi născut din apă și Duh, ceea ce înseamnă a fi botezat în apă și în Duh, și a ieși afară din amândouă, pentru a trăi o viață nouă în Christos, prin Duhul Sfânt”.
Pawson crede că Pavel redă aceeași idee în formularea „prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3:5). El conclude: „Botezul în apă și botezul în Duh nu sunt doar integrate în inițiere, ci sunt fundamentale pentru regenerare și mântuire.”
Dacă mi s-ar cere o părere personală vis-a-vis de perspectiva pawsonină privind nașterea din nou, aș menționa că eu înțeleg botezul cu Duhul Sfânt ca o experiență de sine stătătoare, diferită și ulterioară nașterii din nou. Dacă nașterea din nou joacă rolul primordial în dobândirea mântuirii, botezul cu Duhul Sfânt joacă rolul primordial în împuternicirea pentru lucrare. Sunt de acord că, practic, lucrarea Duhului Sfânt în credincios este continuă. Totuși, în scop didactic, putem vorbi despre două „stadii” ale lucrării Duhului Sfânt: nașterea din nou și botezul cu Duhul Sfânt. Fiecare stadiu conține mai multe secvențe, dar toate secvențele se contopesc în una și continuă lucrarea lăuntrică a Duhului Sfânt.
Mulțumim pentru buna colaborare cu revista „Orizonturi eterne” a lui David Reguș în realizarea acestui interviu, și pentru disponibilitatea de a se exprima cu privire la perspectiva lui David Pawson lui Costantin Macoveiciuc.
