Orizonturi eterne – Revistă creştină

Întâlnirea tinerilor din Roma, Paris și Londra

- motivați să trăim în așa fel pentru a ne întâlni din nou în cer -

Petrică Bădeliță

Biserica „Betel” Londra, Anglia

     Cred că foarte mulți dintre noi avem deseori momente când ne întrebăm dacă suntem acolo unde Dumnezeu vrea și suntem provocaţi să verificăm mai atent acest aspect foarte important, mai ales atunci când intervine o situaţie mai dificilă în viaţa noastră. Deseori ne gândim dacă locul, contextul, oamenii, serviciul, biserica, prietenii şi tot ceea ce face parte din viaţa noastră este îngăduit de Dumnezeu și că toate acestea lucrează spre binele nostru, celor ce iubim pe Domnul. Personal experimentez acesta, venind în Londra am lăsat prieteni, colegi, biserică, grupul OSCER-SV şi nu mi-a fost tare uşor, cel puţin pentru început, însă Dumnezeu mi-a arătat prin aceasta mai mult ca prin orice altceva, că eu aici pe pământ sunt doar călător şi m-a dezlipit cumva arătându-mi că nu România e ţara mea, nici Anglia, ci ţara mea, pe care o doresc şi lupt cel mai mult, spunând şi la alţii despre Ţara de vis, e Împărăția lui Dumnezeu.

M-am bucurat că Dumnezeu a privit spre mine şi a pregătit momente frumoase pentru a-mi da noi impulsuri pe drumul credinţei experimentând de aici bucuria de a sluji împreună, aceasta fiind doar o frântură faţă de ce va fi în momentul când ne vom vedea toţi împreună cu Mirele cântând cântarea biruinţei. Suntem foarte prinşi cu munca şi cu unele activităţi, iar uneori parcă vrem să le lăsăm şi nu putem să ieşim din rutină, ne grăbim tot timpul. Mă uitam… chiar şi pe scările rulante oamenii aleargă şi Satan vrea să facem toate lucrurile pe fugă, iar dacă reuşeşte să ne ţină ocupaţi tot timpul pentru el e bine. Deşi am primit cu bucurie invitaţia de a merge în Paris, a fost nevoie de un oarecare sacrificiu pentru a-mi lua liber, dar în final, dacă vrei ceva şi Domnul e de acord, ai deschisă calea spre acel obiectiv. Din grupul din Roma cunoşteam doar două persoane, am hotărât să fiu împreună cu persoane care nu le cunosc, dar slujesc pe acelaşi Dumnezeu. Minunea e că deşi nu ne-am cunoscut niciodată, am avut un timp minunat în care ne-am bucurat slujind în Biserica din Paris, vizitând unele puncte turistice importante, şi cum se întâmplă de obicei pe pământ a venit şi momentul despărţirii, când am venit în rugăciune, mulţumindu-i Celui ce ne-a ocrotit de accidente, binecuvântând timpul nostru petrecut în Paris şi am cerut lui Dumnezeu ca El să fie cu fiecare dintre noi în călătorie şi la locul în care El a hotărât să fim pentru o perioadă de timp.

A fost o rugăciune specială, în care fiecare am simţit că slujim un Dumnezeu care este viu, o frântură din bucuria care ne aşteaptă pe toți cei ce-L vom sluji cu drag până la sfârşit. Aşteptăm clipa când nu patru zile, ci o veşnicie întreagă vom sta împreună şi nu la hotel de patru stele, şi nu vom păși pe străzi ca în Paris ci pe străzi de aur, pe care încă nu ni le putem imagina şi nu găsim cuvinte pentru a descrie, până atunci cu ochii aţintiţi spre acea ţară extraordinară, unde nu vor mai fi despărţiri, şi nu vom mai fi stresaţi de timp, o țară în care El s-a angajat că o pregăteşte pentru toţi cei ce luptă „lupta cea bună”. Să depunem dar tot efortul şi resursele noastre, rugându-ne unii pentru alţii, și încurajându-ne să ajungem în final la al nostru Mântuitor drag.

Rodinciuc Ovidiu

Biserica „Maranata”, Roma, Italia

Nu m-am gândit niciodată, chiar dacă am mai organizat și alte ieșiri cu tinerii în diverse locuri, să fie văzută puterea lui Dumnezeu atât de intens în cele patru zile petrecute la Paris.

Numai Domnul ne-a ajutat și a fost de partea noastră în tot parcursul acestei mici vacanțe, am invitat cu noi tineri din Anglia și luând legătura încă din Italia cu cei din Franța, în acest mod am putut beneficia de o organizare completă și frumoasă. Pe lângă faptul că am văzut locuri deosebite, create de Dumnezeu, am putut vedea și mâna Lui într-un mod miraculos, am constatat că oriunde mergi Îl poți lua pe Domnul cu tine, și așa cum zice și cuvântul: „În orice parte nu te poți ascunde de fața Lui!” 

Iar Psalmul 139 cu versetul 8 ne relatează: „Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo.” Am simțit personal cât de adevărat poate fi acest verset! Eram împreună cu tot grupul în metroul din Franța, deplasându-ne spre biserica „Filadelfia” din Paris, unde eram așteptați la o seară de părtășie, când deodată a intrat un român cu o chitară în mână, s-a oprit lângă mine să ne cânte, acesta fiind serviciul lui zilnic pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele… Duhul lui Dumnezeu m-a îndemnat în acel moment pe mine să vorbesc cu el. Fiindcă știa să cânte bine, i-am făcut un compliment zicându-i: „- Ai o voce frumoasă și instrumentul îl stăpânești foarte bine, dar dacă ai cânta pentru slava lui Dumnezeu sunt sigur că ai cânta mult mai frumos!” Observând că este un om sociabil l-am îndemnat să ne acompanieze cu chitara într-o cântare intonată de grup. Cu zâmbetul pe buze și fără nici un minim de îndoială s-a arătat disponibil, și în timpul ce cântam am observat o doamnă cu ochii înlăcrimați, fiind cercetată de mesajul cântărilor. Nu știam cu exactitate ce naționalitate era, dar la sfârșit mi s-a spus că și ea e româncă. După ce am terminat de cântat, eu am continuat discuția cu „acompaniatorul nostru de moment”, vorbindu-i de Tatăl nostru ceresc. Omul acesta s-a deschis față de mine foarte mult și mi-a povestit că a avut chiar un vis, în care i se arătase faptul că el trebuie să se pocăiască! La despărțire i-am zis omului următoarele cuvinte: „Pe pământ e posibil să nu ne mai întâlnim, dar îmi doresc foarte mult, așa cum am cântat astăzi împreună, să cântăm și în corul îngeresc, în ziua de apoi!” Fiind cercetat de Duhul Domnului, omul cu lacrimi în ochi m-a sărutat pe obraz și nu m-a lăsat să plec până nu a notat adresa de la biserica spre care mergeam în acea zi. Ne-am despărțit… și de atunci nu mai știu exact ce a făcut acel om, dar cred că s-a gândit mult la acele clipe petrecute în cercetarea lui personală și îmi doresc, ca și ologului de la poarta frumoasă care cerea „milă”, să i se descopere Dumnezeu!

Conclud cu bucurie în suflet, și chiar dacă eram tineri din diferite țări, necunoscându-ne atât de bine, i-am dat slavă Domnului și ne-am bucurat foarte mult în prezența Lui. Cred că toate acestea se datorează faptului că suntem călăuziți de același Duh, Acesta fiind numai Duhul Domnului! Bineînțeles, mă bucur chiar pentru faptul că ne-am putut cunoaște mai bine cu acest prilej și cu această ocazie deosebită!                                                                                

                                                                                                                                                                                                                               Roxana Vatamanescu

Biserica „Filadelfia” Paris, Franța

Cu ocazia venirii tinerilor din Roma și Londra la Paris, am putut vedea încă o dată că bunătatea Domnului nu s-a sfârșit. În Psalmul 103:17 scrie „Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El.” Pe lângă vizitele realizate la monumentele Parisului, am putut avea o părtășie minunată cu cei răscumpărați de Isus Hristos. Nu este nimic mai frumos decât să cunoști tineri cu care nu ai în comun decât pe Domnul și eventual orașul de origine din România. La început a trebuit să ne acomodăm unii cu alții, dar nu a durat mult și ambianța devenea tot mai plăcută. Eu cred că doar Dumnezeu a lucrat în felul acesta, ca să nu uităm că El ne poartă de grijă și a avut un plan în orice lucru înainte să se împlinească. Cu fiecare zi ce trecea, s-a creat o unitate mai puternică și vorbind despre minunile Domnului am realizat că trebuie mai mult să-L slujim.

După trei zile de plimbări și discuții am vrut să mulțumim Domnului iar rugându-ne am simțit prezenta Duhului și într-adevăr am realizat că Domnul ne-a unit pe toți în dragostea Sa și a făcut din această scurtă excursie, una care nu o vom uita niciodată pentru că nu noi am plănuit-o, ci Domnul. Să nu uităm că prin eforturile noastre nu putem face mare lucru dar bazându-ne pe Domnul vom fi cei mai fericiți.

Motto-ul care l-aș putea da după cele trei zile de părtășie este: „IUBIȚI-VĂ UNII PE ALȚII” Romani 12.10: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească!”

Chiar dacă este greu să ne înțelegem cu unele persoane, trebuie să fim plini de iubire pentru cei din jurul nostru, pentru că așa ne vom asemăna cu Domnul! Spun aceasta bazată pe versetul din Coloseni 3:13 „Îngăduiţi-vă unii pe alţii.”

Pentru mine personal, cunoașterea acestor tineri a fost o mare plăcere și o mare învățătură. Prin aceasta am realizat că trebuie mereu să fim lângă Domnul și să ne lăsăm ghidați de El pentru că doar atunci vom putea trăi o viață corectă.

Mulțumiri fie aduse Domnului pentru tot!