Criza creștinilor emigranți
Ne bucurăm de răspunsul afirmativ la invitaţia noastă a păstorului Dan Constantin de a avea o conversaţie despre starea creştinilor plecaţi în Italia. Biserica pe care o păstoreşte are un efectiv de 60 de membri, care aşteaptă venirea Domnului… sau poate întoarcerea „acasă”!
- Când aţi ajuns în Italia şi care erau atunci planurile dumneavoastră?
- Am ajuns aici în anul 1996. Plănuisem, ca în primăvara anului 1997, să mă întorc în ţară. Planul meu era să stau şase luni, deoarece venisem pentru împlinirea unui plan material.
- Momentan sunteţi păstor la Biserica „Maranata” din Latina, un orăşel în apropiere de Roma; spuneţi-mi vă rog viziunea acestei Biserici.
- Viziunea acestei Biserici este aceea de a evangheliza românii care sunt aici.
- În legătură cu această viziune, care au fost şi sunt acţiunile Bisericii?
- În 2002 ia fiinţă Biserica „Maranata”, iar în anul 2004 în urma „unei rupturi în Biserică”, într-o seară de rugăciune, Domnul ne-a conştientizat că trebuie să evanghelizăm românii. Prima evanghelizare a avut loc în anul 2004. În anul 2007 am obţinut autorizaţie de a face evanghelizare în public. Anul acesta, din aprilie până în iulie, am făcut trei luni de evanghelizare, apoi am început iar în luna august, continuăm şi în această lună şi luna viitoare.
- Care sunt rezultatele evanghelizărilor de până acum?
- În august un tânăr din Cori s-a întors la Domnul - spune cu un zâmbet larg şi i se citeşte o bucurie imensă în suflet – apoi tot din Cori, este soţia unui italian şi verişoarele acesteia, în Seze este un alt suflet, soţia lui nu este credincioasă, în Latina este un alt tânăr care face parte dintr-o familie de penticostali dar acum s-a întors la Domnul. A fost interesant că cineva l-a trimis în autogară chiar în prima zi când noi am început evanghelizarea în Latina. Este un tânăr deosebit. Cu ajutorul Domnului, sunt câteva suflete, care cred, că în toamna aceasta, vor încheia un legământ.
- Credeţi că venirea într-o ţară străină schimbă valorile creştine, schimbă comportamentul? Ce aţi observat până în prezent la creştinii cu care aţi venit în contact?
- Ceea ce este interesant, este faptul că, oamenii îl limitează pe Dumnezeu la teritoriul lor de baştină. O parte din creştini s-au îndepărtat de Dumnezeu venind aici, puşi în cântar, au arătat ceea ce doresc să facă şi cum vor să trăiască.
- Care sunt problemele unei astfel de Biserici în care există o aşa mare diversitate: creştini veniţi din diferite părţi ale României, din diferite biserici, denominaţiuni?
- În 2002 biserica din Latina s-a divizat în trei. Erau foarte mulţi care spuneau: “ Nu merg la biserică pentru că nu-i ca la mine acasă. Nu merg pentru că acolo sunt acele persoane…” Şi nu veneau la biserică. Atunci s-a produs această ruptură. Acum există o biserică pe placul fiecăruia! Deci, oamenii au ales Biserica care împlinea nu atât nevoile spirituale cât cele tradiţionale. Biserica va fi formată întotdeauna din oameni care vor să meargă înainte şi din cei care vor privi în urmă. Există comoditate şi interese materiale, sunt oameni care zic: “ Eu am venit în Italia pentru o scurtă vreme. Nu mă interesează Biserica. Am venit pentru o cifră anume şi apoi mă întorc în ţară. Acesta este scopul meu.”
- De ce credeţi că majoritatea tinerilor, odată ajunşi aici, nici măcar nu mai frecventează o Biserică?
- De ce?! Pentru că mama şi tata l-au împins să meargă la biserică. Cred că îşi are un greu cuvânt viaţa trăită înainte. Cei care nu au fost activi în biserică în ţară, nu au fost nici aici.
- Este adevărat, că aici, nu vin oameni pregătiţi cu studii teologice, lucrători, etc., şi nu se poate spera la o astfel de viziune: pregătirea celor care vin şi pleacă; pentru ca cei de aici să primească o învăţătură sănătoasă, să fie reorientaţi?
- Îmi amintesc de întrebarea unui frate: ”Şi cum vă descurcaţi cu organizarea studiului biblic?” Si i-am zis aşa: “ Frate nu avem timp. Ne preocupăm să scoatem peştii din mrejele unde au fost aruncaţi. Viziunea bisericii este aceea de a se implica în evanghelizarea românilor care sunt aici, la ora actuală ne gândim la Seze, Cori şi Latina. Asta implică un efort deosebit.
- Înţeleg că este dificil, însă nu aţi încercat o colaborare cu celelalte două biserici din Latina?
- Asta implică unitate. Înseamnă că scopul trebuie să fie acelaşi. Am credinţă că va fi o unitate între aceste biserici.
- Dar ce părere aveţi despre o bună colaborare cu cei din ţară?
- Vă spun sincer că din toate bisericile din care provin membrii Bisericii „Maranata”, Biserica penticostală „Speranţa” din Suceava a fost singura Biserică care a ţinut legătura cu noi. Deci, e un oarecare dezinteres din partea bisericilor române.
- Ce motive de rugăciune sunt pe listă pentru biserica Maranata?
- Un lucru pe care noi îl dorim, este ca Dumnezeu să vină pe meleagurile acestea! Lumea noastră se limitează la trei oraşe aici. Eu gândesc, că atunci când Dumnezeu vizitează un loc există o schimbare totală, nu numai în rândul românilor ci şi a italienilor care sunt aici. Este mult fanatism religios. Martorii lui Iehova sunt foarte puternici aici. Şi am observat că, acolo unde sunt aceşti martori, este o foarte mare împotrivire. Întâlnesc de multe ori oameni care se plâng împotriva lor şi de multe ori tu ca şi evanghelic eşti identificat cu ei. Deci, dorim ca Dumnezeu să rupă aceste lanţuri. Mai este şi un fanatism religios catolic. Dar am descoperit un lucru! Atâta timp cât noi ieşim la luptă afară, luptele din Biserică sunt minore. Noi, la ora actuală, ne bucurăm de pace în biserică. Atâta timp cât noi am ieşit la luptă afară, am scos într-o oarecare măsură lupta din Biserică. Deci, motivul de rugăciune este ca Domnul să sensibilizeze pe cât mai mulţi din Biserică, pentru lucrarea de evanghelizare. Acesta este scopul nostru, în aceste trei zone: Latina, Cori şi Seze, unde ponderea românilor este foarte mare: câteva mii de români în fiecare oraş!
- Care este cea mai mare dorinţă a dumneavoastră cu privire la slujirea în Biserică?
- Cea mai mare dorinţă… este ca la sfârşitul vieţii să fi împlinit toată voia lui Dumnezeu cu privire la mine şi la familia mea.
- Amin! Transmiteţi un sal
