Atins de Dumnezeu în INDIA
Daniel Bujeniță
Lider din echipa de coordonare a organizației MTU;
Absolvent al Institutului Teologic Penticostal
Cu ani în urmă, împreună cu un doi colegi de la Institutul Teologic Penticostal din București, am avut ocazia, ca pentru câteva săptămâni să fiu într-o călătorie misionară în India. Poate, că atunci, motivaţia mea personală pentru care am mers, nu a fost tocmai compasiunea faţă de musulmani, budiști sau hinduși, ci mai degrabă curiozitatea, dorința de a fi expus la o altă
cultură și la abordări diferite față de cele știute de mine, în transmiterea Evangheliei.
Nu pot să uit ziua, când am păşit pe pista de aterizare în aeroportul din New Deli, capitala Indiei, când mirosuri grele și un val de aer cald şi nisipos mi-a lovit faţa. Peste tot, auzeam vorbindu-se o limbă, total diferită de cea de acasă. La anumite ore, vedeam pe câte un musulman cu faţa spre Meca, pe covoraşul lui sau direct pe pământ, spunându-şi rugăciunea. Mii de Hinduși se închinau la Şiva, Vişnu, ori unui alt zeu, căci erau destui – peste trei milioane. Sute de budişti practicau ritualuri și fapte cucernice la Stupas, locul monumentului comemorativ, pentru învăţătorul lor. Aglomerația urbană, căldura, mirosurile insuportabile, miile de oameni care dorm în stradă, venerata vacă, sute de mii de oameni, care sunt departe de Dumnezeu, îngropați în idolatrie, sunt doar câteva imagini din tabloul lugubru al tărâmului îmbibat de hinduism, budism și islamism.
Ţinuta specifică, arhitectura clădirilor şi vegetaţia indicau o cultură străină nouă, europenilor. Fraţii de la centrele de misiune din zonele în care am fost, au încercat să atenueze șocul cultural care a fost mare şi ne-au ajutat să ne familiarizăm cu locurile deosebite, cu obiceiurile și cultura. De la ei am auzit povestiri cutremurătoare, care îi vizau pe creştinii întorşi la Domnul. Am cunoscut efectele întunericului spiritual şi nevoia de Hristos. Atunci, am conştientizat că, asemenea lor, mai sunt miliarde de locuitori ai planetei.
Pentru prima dată în viața mea de creștin născut din nou, am avut parte de o trăire, care m-a urmărit mereu de atunci. Simțeam că se rupe ceva din mine, o durere, pentru cei care nu îl au pe Hristos, pentru cei, care nu au auzit nici măcar o dată de El, am știut, că am, ce alții nu au și totuși mă rezum doar la intenții bune, fară să le pun în practică.
Acesta a fost un moment de cotitură în viaţa mea, când a trebuit să mă pocăiesc de viziunea mea îngustă, de egoismul meu naţionalist, de lipsa manifestării dragostei și să renunț la perspectiva îngustă pe care o știam despre evanghelizare și să privesc cu multă responsabilitate la perspectiva Împărăției. Mi s-a părut o mare nedreptate, ca unii, să audă de sute și mii de ori Evanghelia și de Domnul Isus Hristos, iar alții, să nu fi avut nici măcar o dată în viaţă ocazia să audă pronunţat singurul Nume dat oamenilor în care este mântuire.
Am fost atins de Dumnezeu, acolo în India, cu ani în urmă și de atunci viața mea s-a schimbat. Dacă am motivat pe alții la misiune, dacă susțin misiunea sau pentru anumite perioade merg în călătorii misionare, recunosc că sunt un rob al lui Hristos și nu am făcut decât ce trebuia să fac. Totuși, duc o luptă cruntă cu mine și poate la fel este și în viața ta, atunci când avem în față provocarea pentru implicare în misiunea transculturală.
Renunțând la preocupările, visele sau planurile pe care le avem pentru împlinirea egoului nostru, să ne mai gândim și să fim mai preocupați, de cei care poate nu au auzit niciodată Evanghelia.
Pentru implicarea în misiunea transculturală pe termen scurt vizitați: www.mtu.ro
